S.D. Tutin și colab. au raportat posibilitatea utilizării NLS pentru a diagnostica abcesele la nivelul encefaloei. Se pare că prezența unui abces în encefal în spectrul NLS generează evaluarea unor semnale de la lactat și aminoacizi care pot fi detectate folosind aspectul de homeostazie biochimică al programului. Aceste semnale dispar pe parcursul tratamentului. Datele NLS in vivo se corelează bine cu rezultatele testelor de probe de abces realizate prin intermediul MRC cu o rezoluție înaltă in vitro.
Folosind metoda NLS, poate fi urmărită dinamica modificării metabolice a encefalului atunci când se tratează epilepsia. Sunt disponibile unele date care indică posibilitatea de a înregistra o scădere a fosforilării oxidative în mușchii membrelor inferioare cu construcția vaselor cauzată de anterioscleroză. În timpul tratamentului, metabolismul muscular pare să se îmbunătățească.
O altă tendință în aplicarea metodei NLS este detectarea tulburărilor metabolice ale compușilor fosforegici la atrofia musculară legată de o patologie a sistemului musculo-scheletic.
Unele perspective promițătoare pentru diagnosticarea infarctului miocardic prin metoda NLS au fost descrise de U.A. Shovkopylas și colab., care au studiat schimbul de ATP în miocard. La un infarct miocardic, s-a dovedit că nivelul acestuia scade. Metoda de analiză NLS a fost folosită pentru a studia dinamica modificării metabolismului lipidelor din ficat afectat de ciroză.
Investigarea NLS a pancreasului afectat de degenerare malignă permite diagnosticarea progresiei tumorii, evaluarea eficienței radiațiilor sau chimioterapiei și, de asemenea, ajusta schemele de dozare individuale pentru pacienții inoperabili.
Mai mult, utilizarea NLS a fost raportată în diagnosticul tulburărilor SNC, bolilor cardiovasculare, tulburărilor sistemului muscular, tumorilor de prostată, tumorilor glandei mamare și, în plus, pentru a monitoriza radioterapiile și terapiile medicinale. Cercetătorii au demonstrat importanța diagnostică a NLS pentru arterioscleroză, apoplexie, encefalomicită și vasculită. NLS permite o estimare a fazei unei patologii și a activității nidului (focus), determinând o relație între caracteristicile genetice, simptomele clinice și deviația metabolică în encefal. NLS ajută la diferențierea dintre tumorile benigne și maligne din glanda mamară. Studiile privind modificările anormale ale glandei prostatice prin intermediul NLS au arătat că metoda a permis identificarea unei modificări incipiente în țesutul glandei, permițând astfel selecția adecvată a terapiei.
K.A. Kvasov şi colaboratorii au prezentat câteva date despre diagnosticul bolilor de prostată (inclusiv hipertrofia benignă confirmată histologic și carcinomul Aden) prin combinarea NLS și MRT dinamică cu contrastul artificial „Magnevist”. Conform rezultatelor obținute, acest tip de combinație permite definirea modelului unei patologii de prostată și crește substanțial acuratețea diagnosticului.
Recent, o atenție deosebită a fost acordată unui studiu al metabolismului prin intermediul NLS, necesitat de un număr tot mai mare de transplanturi de organe (în Europa numărul anual de transplanturi hepatice este de aproximativ 2000, iar în SUA este de 10 000) datorită metodei neinvazive în evaluarea funcției hepatice în cursul implantării. Rezultatele indică oportunitatea utilizării analizei NLS în aceste cazuri, deoarece nivelul ATP din ficat reflectă o imagine integrată a homeostaziei celulare. Există o strânsă corelație între metabolismele perturbate ale compușilor fosforergici și gradul de decompensare hepatică.
Dincolo de diagnosticarea tulburărilor hepatice in vivo, NLS facilitează o viziune asupra stării ficatului transplantat in vitro prin dobândirea de caracteristici speciale ale metazozilor organului. Aceasta se bazează pe o bună corelație între metabolismul hepatic patologic definit prin NLS și prognosticul bolii. Autorii ar dori să sublinieze că NLS permite nu numai definirea modificărilor patologice la nivelul ficatului, ci și monitorizarea răspunsurilor biochimice la tratament.
Pe scurt, se poate concluziona că utilizarea în continuă creștere a analizei NLS în diferite domenii ale medicinei clinice, inclusiv combinarea acesteia cu MRT cu amplificarea de contrast implicată, crește eficiența și acuratețea diagnosticului și indică un progres continuu în domeniul tehnicilor de vizualizare a organelor interne bazate pe fenomenul de analiză NLS.