Henrich Heinekin – memora fraze inca de la o varsta foarte frageda. La 10 luni, varsta la care cei mai multi abia ajung sa spuna mama, Heinrich era capabil sa retina si sa recite texte lungi, atat in versuri cat si in proza. La 15 luni a invatat istoria, la 2 ani latina si franceza. La aceasta varsta stia deja sa scrie. Desi locuia in Lubeck, in Germania era pasionat de Danemarca careia ii cunostea perfect istoria si geografia. In 1725, regele Danemarcei l-a invitat la curtea sa pe copil care avea atunci 4 ani. Micutul trebuie sa le fi dat ceva complexe curtezanilor sai, caci a raspuns la diverse intrebari puse in trei limbi si a recitat aproximativ o mie patru sute de pagini din clasicii latini.
Racine – recita piese intregi dupa ce le citise o singura data.
Toscanini – avea o memorie muzicala excelenta. Despre el se povesteste ca in timpul unei repetitii, el fiind dirijor, un fagotist nu canta. Interpelat fagotistul a explicat ca are defecta o clapeta la instrument si nu poate lua o nota. Dupa ce s-a gandit un moment, Toscanini i-a raspuns ferm: Poti canta linistit, aceasta nota nu apare in program!
Robert Fischer – poate cel mai celebru dintre campionii mondiali de sah era renumit pentru memoria sa uluitoare, el avea in memorie sute de partide si ceilalti sahisti spuneau despre el ca este o biblioteca ambulanta.
Nikola Tesla – cel care a facut descoperiri uluitoare pana si pentru aceasta epoca, spunea ca toate inventiile lui le accesa din memoria sa cazand intr-o stare de visare.
Asadar fie ca este vorba despre cariera, de viata sociala, de studii, de domeniul profesional, sport, avocatura, joc sau reusita financiara, o memorie excelenta constituie un atu incomparabil.
Constient – subconstient
Toate aspectele manifestate sunt discontinue, materia este alcatuita din mici particule iar tot ceea ce pare solid si consistent este de fapt discontinuu si iluzoriu. Chiar si starile noastre de constiinta sunt discontinue. Exista totusi ceva care leaga toate aceste momente, care pastreaza continuitatea de la un moment la altul si acest ceva este de fapt memoria, singurul aspect continuu.
Exista aici un aspect foarte interesant. Multi cred ca de fapt totul trebuie controlat, judecat, rationat, dar de fapt mintea constienta este limitata si paradoxal cu cat se vrea sa se controleze mai mult cu atat de fapt se controleaza mai putin. De fapt subconstientul este mult mai puternic si mai vast decat aspectul controlat. Nimeni nu se gandeste, cel putin pana in acest moment la peristaltismul intestinal, la presiunea sanguina sau la tensiunea arteriala si totusi ele functioneaza perfect. Cercetatori diversi (Teodule Ribot, Raymond Abrezol etc.) au demonstrat ca de fapt subconstientul are raspuns la toate intrebarile si problemele noastre, mai mult chiar, acest subconstient poseda calitati demiurgice, este omniprezent, omnipotent omniscient si comunica permanent cu toate structurile grosiere.
Din acest punct de vedere constient – subconstient memoria se imparte in doua mare clase, distincte din punct de vedere functional si structural:
1. Memoria de scurta durata;
2. Memoria de lunga durata.
Despre memoria de scurta durata s-au facut studii aprofundate si s-a stabilit ca in ultima instanta ea se manifesta sub forma unor sarcini electrice stocate in creier, deci ar fi de natura electrica (atunci cand unui subiect i se aplica socuri electrice imediat dupa ce a tocmai a invatat ceva nou el uita totul), din aceasta memorie se face un transfer a oricarei informatii noi inregistrate catre memoria de lunga durata, transfer care dureaza aproximativ 4 ore (daca dupa acest interval se aplica socuri electrice subiectul nu mai uita nimic din ce a invatat), s-a stabilit chiar si care este structura fizica din creier care realizeaza acest transfer, hipocampul (daca este distrus nu mai pot fi inmagazinate informatii noi in memoria de lunga durata).
Despre memoria de lunga durata nu s-a putut afla mare lucru, toti cercetatorii care au sapat adanc in aceasta directie au concluzionat ca aceasta memorie nu isi are sediu in corpul fizic (orice parte a sistemului nervos este lobotomiata, memoria de lunga durata nu este afectata). Nu se stie exact care este mecanismul prin care informatia trece in memoria de lunga durata. Se pare ca de fapt odata ce s-a capatat o informatie ea trece automat in memoria de lunga durata dar nu se poate accesa decat daca trecerea s-a facut intr-un anumit mod. Este foarte importanta rata de trecere de la memoria de scurta durata la cea de lunga durata, capacitatea de a accesa informatia care exista in memoria de lunga durata. In memoria de lunga durata practic informatia ramane cvasipermanenta. Chiar daca nu mai este folosita o perioada foarte mare de timp sau a fost captata in mod inconstient ea ramane in memoria de lunga durata si in sedinte de hipnoza sau regresie sau in momente speciale poate fi accesata si sa folosita.
Cheia accesarii memoriei de lunga durata este de fapt relaxarea. Pentru a se intelege ce inseamna aceasta relaxare trebuie sa se inteleaga ce reprezinta undele cerebrale.