1: credinţa în materialism: conform mecanicii newtoniene, tot ceea ce se impune a fi studiat este de natură materială, pentru că nu se crede că, în afara lumii materiale, există altceva, pentru că există doar părţi ale materiei, deci tot ceea ce contează este materia, palpabilul, evidențiabilul concret, simplu. Altfel spus se induce ideea că având în vedere corpul, sunt, de fapt, vizibile (și) părțile din corp.
2: înțelegerea prin reducționism: corpurile sunt “obiecte” complexe şi singura modalitate de a înţelege ceva complex, este abordarea în modul mecanicii newtoniane, care spune că dacă ceva este complicat, trebuie luat parte cu parte și studiate părțile, individual, separat, şi, după studiul acestora pot fi asamblate într-o anumită ordine şi așa, apoi, se înţelege cum funcţionează, ceea ce determină înțelegerea complexității, adică abordarea prin reducționism.
3: relevanța determinismului: știută fiind funcționalitatea părților, prin părți noi, adăugate, se poate controla întregul, se poate, prin alternarea componentelor, să se modifice parametri și rezultatul activității întregului. Dacă acest al treilea pilon al filozofiei newtoniene dă rezultate în ceea ce înseamnă creația materială a oamenilor, în cazul în care întregul la care se face referire este corpul uman, realitățile (de dată recentă) combat întru totul ideea, iar un exemplu banal ar fi în cazul transplantului care determină o funcționare corectă a corpului, însă rezultatele activității corpului, comportamentul, aptitudinile și veleitățile sunt greu de prevăzut.
În general determinismul este adesea asociat cu fizica newtoniană, care descrie materia fizică a Universului operând potrivit unui set de legi cognoscibile, stabile. La scara de interacţiune proprie omului, mecanica newtoniană oferă prognoze care din toate punctele de vedere se dovedesc a fi complet perfectibile, dacă nu perfecte în practică.
Cititi mai mult...