4. Imagistica informaţională

4.3. O nouă etapă, redefinitorie
4.3.5. II versus IRM în boala oncologică

Comparaţii, în ceea ce priveşte imagistica prin rezonanţă magnetică, metoda clasică, şi cea prin metoda rezonanţei de câmp electromangnetic (biorezonanţa), se pot face pe orice domeniu şi specialitate medicală. Fără a intra în detalii comparative, cele două metode sunt în mare parte complementare, niciunda neputând să se spună că deţine, în general supremaţia, cu excepţia preţului aparaturii şi a investiţiilor necesare pentru utilizarea lor, excepţii în care II este, de departe, favorită. Însă pentru actul medical, nu acest avantaj este cel important. Avantajul II este acela de colectare rapidă şi generalizantă a informaţiilor, cu o mare încărcătură, prin care se găseşte foarte uşor poziţionarea, foarte necesară IRM-ului, pentru efectuarea unor investigaţii amănunţite asupra problemei patologice. Aspectul de investigaţie amănunţită este un avantaj cert al IRM-ului, pe care însă, în cazul unor patologii autoimune îl pierde în favoarea II-ului, care poate cerceta cauza într-un complex de factori, psiho-somatici şi informaţionali legati de ADN sau de structura ultrafină a moleculelor şi celulelor, dincolo de ceea ce înseamnă sistem sau subsistem.

În actualul context al vieţii oamenilor, problema oncologică a devenit acută. Cam mereu, în orice, cuvântul cancer este o temere. Neavând cauze certe, neputându-se, cu certitudine, aduce argumente în ideea de prevenire a apariţiei sale, şi fiind, într-un procent covârşitor, finalizat doar de dispariţia fizică, moartea individului. Cercetarea s-a axat, în ultimul timp pe informaţia conţinută în ADN, însă în investigarea sa, atât în ceea ce priveşte potenţialitatea, cât şi în ceea ce priveşte stadiul incipient, sau imediat următor, când prin metodele clasice, inclusiv IRM, chiar şi PET-CT, metoda biorezonanţei, II, are un cert şi neaşteptat avantaj. Depistarea unei patologii neoplazice (cancer) în stadiu incipient rămâne o problemă delicată a medicinei actuale.

4.3.5.1. Cancerul din perspectiva biorezonanţei

Cancer, în concepţia filosofică a medicinei vibraţionale/cuantice înseamnă lipsă de energie, informaţie, lumină, muzică.

După dr. Robert Morse cancerul reprezintă o intoxicaţie a organismului care se manifestă sub două forme – congestivă/tumorală (afectarea sistemului limfatic) şi degenerativă (autoimunitară). Principalele cauze care stau la baza apariţiei simptomelor de boală (99%) sunt starea de epuizare genetică, toxicitatea şi hiperaciditatea [61].

După dr. Hamer, cancerul este o boală cauzată de un şoc emoţional, un conflict personal, puternic, surprinzător şi persistent în suflet şi minte. Tragedia personală sau modul de percepţie al fiecăruia în raport cu o problemă, un sistem imunitar slăbit şi o izolare interioară reprezintă cauzele principale de declanșare a unei maladii maligne sau degenerative. La baza apariţiei şi evoluţiei bolilor stau principiile universale biologice şi interacţiunea dintre cele trei nivele ale corpului uman: trup fizic (organe) – psihic (creier) – suflet (emoții, trăiri). Organismul uman este privit ca un întreg, în care rolul principal îl detine creierul ca structură superioară de integrare şi control.

Ecografia, computer-tomografia, rezonanta magnetică nucleară sunt investigaţiile de ultimă oră folosite în depistarea bolilor. Din nefericire, aceste metode descoperă boala într-un stadiu avansat, atunci când ţesuturile biologice sunt deja distruse. Sistemul de diagnostic de tip NLS, Metatron, prin metoda de analiză nonlineară poate surprinde formele incipiente ale unei patologii. Acesta determină nivelul de funcţionare al unui sistem, organ sau ţesut. Procesul patologic este studiat în dinamică.

Din perspectiva biorezonanţei, cancerul este comparat cu o gaură neagră (faza de black hole), este o lipsă de energie şi de informaţie. Este un proces catabolic, distructiv şi rapid de tipul imploziei. Celulele canceroase sunt celule noi, care se divid rapid, puțin diferenţiate şi care se pot distruge foarte repede, ducând la stadiul de necroză tisulară. Această celulă nu mai are câmp magnetic, astfel devenind foarte imprevizibilă ca şi comportament. O celulă normală, în mod obişnuit are un ciclu de viaţă: faza anabolică şi catabolică reprezentate grafic prin curba de aur sau curba Gauss (graficul de distribuţie optimă a ţesutului).

Cel mai frecvent tumorile au o dinamică rapidă (din stadiul 1=nivel latent de activitate funcţională trec rapid în stadiul 6 = distrucţie tisulară, necroză). Din această cauză, este foarte dificil de depistat stadiile incipiente tumorale. Tumorile şi metastazele se pot depista numai în faza de distrucţie.

Dar ce semnal de alarmă ne transmite organismul în acest caz! Importante sunt manifestările colaterale, reacţiile perifocale care afectează ţesuturile adiacente. Aceste procese colaterale maschează procesul patologic de bază. În cazul cancerului imunitatea e scăzută, iar reglajul nervos este absent. Nu avem informaţii din interior, ci doar efectele prezentei tumorii. Nici o metodă sau aparat nu ne va permite să diagnosticăm un proces oncologic în stadiu incipient fără a trece toate datele prin filtrul unei gândiri medicale. Putem dispune de tehnologii avansate de diagnostic, dar acestea nu înseamnă nimic dacă nu există operatorul (medicul) pregătit să integreze şi să coreleze prin prisma gândirii lui toate informaţiile culese.

Medicul trebuie să acorde atenţie tuturor factorilor care contribuie la apariţia tumorilor. Printre aceştia se numără: stilul de viaţă agitat şi dezechilibrat, alimentaţia incorectă, autointoxicaţia organismului, factorii toxici din mediul înconjurător, stresul emoţional şi mental, miasmele, antecedentele heredocolaterale etc.

Miasma (diateza) înseamnă predispozitia genetică a unui organism de a face anumite boli cronice. Cancerul, ca boală cronică, prezintă şi el un fond miasmic. Poate fi manifestare a miasmei psorice, sicotice, tuberculinice sau sifilitice. Unii autori descriu cancerul ca manifestare a miasmei cancerinice (o combinaţie de celelalte miasme). Aşadar, boala neoplazică este multimiasmatică.

De asemenea miasmele dobândite (metale grele, radiaţii, substanţe petrochimice) slăbesc mecanismele de apărare şi autoreglare ale organismului, contribuind la apariţia tumorilor neoplazice.

Dacă celula canceroasă nu ne poate oferi informaţii, atunci unde să căutăm semnele oncologice? Cea mai bună informaţie ne-o poate furniza codul genetic. Scanarea codului genetic reprezintă cea mai fidelă metodă de a căuta starea de ,,nelinişte genetică’’. Modelele de Metatron cu generatoare de mare frecvenţă pot înregistra schimbări structurale la nivel cromozomial. Aberaţiile cromozomiale pot să apară numai la nivele mari de entropie (4,5 sau 6).

Legea entropiei spune că dezordinea înlocuieşte ordinea. Valorile entropice mari la nivel genetic înseamnă dezordine, dezechilibru, proces intens cancerigen. Medicina viitorului se va axa tot mai mult pe corecţia aberaţiilor cromozomiale, pe descoperirea de tratamente genetice eficiente. Cele mai noi cercetări ale oamenilor de ştiinţă din cadrul Institutului de Psihofizică Practică din Omsk – Rusia implică proiecte de dispozitive cuantice cu generatoare de frecvenţă de până la 100 GHz. Acestea vor permite efectuarea de tratamente la nivel genetic.

Un rol important în furnizarea de informaţii oncologice îl au celulele sistemului imunitar. Scanarea limfocitului sau a monocitului ne poate ajuta în diagnostic.

Conceptul de matrice energetică apare şi la nivel subcelular. Fiecare celulă din corpul nostru prezintă mitocondrii. Cuvântul mitocondrie provine din limba greacă, unde mitos înseamnă fir şi kondrion - granulă. Aceste organite celulare sunt întâlnite în toate tipurile de celule. Ele mai sunt denumite şi „uzine energetice”, fiindcă conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP.

Mitocondriile au material genetic propriu - ADN-ul mitocondrial - care conţine informaţia genetică necesară pentru sinteza enzimelor respiratorii.

Dr. Otto Warburg – cel mai mare biochimist al secolului XX, câştigător al premiului Nobel pentru medicină în 1931 şi prieten cu A. Einstein - a fost cel care a studiat intens respiraţia celulară. Acesta credea că există o legătură directă între sănătatea unei persoane şi nivelul de oxigen din sângele lui.

Boala canceroasă e cauzată de faptul că celulele tumorale generează în principal energie prin glicoliză, aceasta în contrast cu celulele sănătoase care folosesc ca substrat energetic piruvatul. Piruvatul este un produs final al glicolizei şi e produs în mitocondrii. Din acest motiv, Warburg considera cancerul o disfuncţie mitocondrială care are ca şi cauză principală funcţională hipoxia celulară.

Dispozitivul de biorezonanţă Metatron permite scanarea ADN-ului mitocondrial şi corecţia energetică a acestuia.

Cred că multe din întrebările legate de cancer, de bolile degenerative sau genetice şi-ar putea găsi răspunsurile în aprofundarea domeniilor precum biorezonanţă, medicină cuantică, medicină mitocondrială etc. În concluzie, biorezonanţa ca şi metodă de diagnostic şi tratament ar trebui inclusă în programul profilactic al patologiei oncologice şi genetice.


Descarcati .PDF

Cititi mai mult...