– orice modificări patologice nou detectate în ECG;
– un nivel crescut al enzimelor și proteinelor cardio selective din sânge (creatinfosfokinaza, lactat dehidrogenază, troponina);
– cardiomegalie conform datelor radiografice sau ecocardiografice;
- insuficiență cardiacă congestivă;
– modificarea indicilor imunologici (răspuns pozitiv la inhibarea migrării limfocitelor);
– tahicardie, primul sunet redus și ritmul galopului.
În funcție de varianta acumulării primare de leucocite în miocard, toți pacienții cu semne clinico-laboratoare de miocardită au fost împărțiți în trei grupe. Primul grup a inclus pacienți cu o acumulare difuză de leucocite marcate în miocard (16 persoane), al doilea a inclus pacienți cu o acumulare focală (20 persoane), iar al treilea nu a avut nicio acumulare distinctă de autoleucocite marcate în miocard ( 13 persoane). Grupurile au fost comparabile după vârstă și sex. Vârsta medie a pacienților din lotul cu acumulare difuză de leucocite a fost de 32 de ani, din grupul cu acumulare focală – 35, iar din grupul fără acumulare distinctă – 36.
Unul dintre factorii posibil legați de modelul acumulării auto leucocitelor în miocard a fost un punct extracardiac de fixare a leucocitelor în regiunile nazofaringe, vezicii biliare și apendicelor uterine, care ar putea fi privit ca un focar obscur de infecție cronică. S-a stabilit că la un model difuz de acumulare de autoleucocite în miocard (care ar putea fi interpretat ca un semn de miocardită difuză) au fost vizualizate focarele extracardiace ale infecției în 100% din cazuri.
 |
Cu un model focal de acumulare de leucocite în miocard, focarele de infecție cronică au fost determinate în 70% din cazuri. În lotul de pacienți fără o acumulare clară a leucocitelor în miocard, focarele de infecții cronice au fost detectate doar în 40% din cazuri. Focarele extra cardiace de fixare a leucocitelor marcate au fost mai des detectate în nazofaringe, cu toate acestea nu au existat distincții autentice între grupuri.
 |
Un alt factor legat de modelul distribuției autoleucocitelor în miocard a fost durata bolii. Deci, durata medie a bolii (de la semnele inițiale ale miocarditei până la investigație) a fost de 10 luni.
Investigația integrată inițială a pacienților afectați de miocardită a arătat că la 75% dintre pacienți (36 cazuri din 49) s-a produs acumularea de autoleucocite în straturile groase ale miocardului, fie difuze, fie focale, care împreună cu unele semne clinice de miocardita confirmă leziunea inflamatorie a muşchiului cardiac. Tipic pentru o miocardită difuză s-a dovedit a fi activitatea moderat crescută a enzimelor cardio selective și a indicilor secțiunii celulare a imunitații, precum și unele modificări ale ECG, cum ar fi conductivitate perturbată.
O investigație NLS efectuată pe 28 de pacienți afectați de miocardită difuză în decurs de 1,5-5 luni de la începerea tratamentului, a confirmat zone cu un semnal NLS anormal de hipercromatic, care corespundea pe deplin focarelor de fixare a leucocitelor marcate în miocard. Rezultatele noastre sunt în conformitate cu unele dovezi literare privind un posibil diagnostic neinvaziv al miocarditei folosind investigația neliniară computerizată.
 |
În alte 3 cazuri de investigație NLS am obținut un rezultat îndoielnic sau fals negativ, care a fost explicat de unele probleme tehnice (deviația crescută a semnalului asociată cu o convulsie a aritmiei ciliare care a apărut în timpul investigației). Doi pacienți cu o acumulare focală de leucocite au avut NLS efectuat la 6 și 8 luni după tomografie computerizată cu emisie de un singur foton, iar injecțiile nu au prezentat modificări patologice.
Astfel, investigațiile repetate folosind tomoscintigrafia miocardului și NLS au dovedit, că o îmbunătățire clinică a stării pacienților care se putea observa la 1,5-3 luni de la administrare, nu era indicativă de recuperare, deoarece „igienizarea morfologică a miocardului” chiar și la o miocardită de gravitate medie sau ușoară, ajunge mult mai târziu. Tomoscintigrafia miocardului cu autoleucocite marcate s-a dovedit a fi o metodă mai puțin sensibilă și informativă de diagnosticare a miocarditei în astfel de cazuri decât investigația NLS.
 |
NLS a permis depistarea leziunilor atât ale ventriculilor, cât și ale atriilor, în ciuda grosimii mici a acestora.
Nidurile inflamatorii din camerele cardiace cu pereți subțiri au fost bine vizualizate în timpul NLS. Un factor negativ la tomografia computerizată cu emisie de un singur foton a fost un amestec inevitabil de eritrocite în concentratul de leuco, care a crescut radiația generală de fond a organelor și țesuturilor și, în unele cazuri, a șters granița dintre organele investigate și fondul acesteia. Investigația NLS poate fi folosită ca mijloc de control mai precis al stării miocardului în timpul terapiei și ca metodă de diagnostic primar.
 |
Ca exemplu, ne-am referi la datele obținute în timpul uneia dintre observații. Pacientul K., în vârstă de 32 de ani, a venit la clinică cu plângeri de durere cardiacă surdă persistentă resimțită în repaus, bătăi neregulate ale inimii și detresă respiratorie la o activitate fizică moderată, picioare și picioare păstoase seara, oboseală și slăbiciune generală. Anamneza a arătat că cu două luni înainte pacientul a avut o rinofaringită acută fără izolarea la pat. Timp de 5 zile, pacientul a avut febră cu o temperatură care urcă până la 38,5C și seara algori. Pacienta a luat biseptol, remantadin și aspirină de la sine și treptat a început să se simtă mai bine, totuși 3 săptămâni mai târziu plângerile au reapărut.
Când a fost internată, starea ei era satisfăcătoare. Conform examenului fizic, pacientul prezenta articulații talocrurale păstoase, tahicardie moderată (frecvența pulsului 90 bătăi pe minut) și extrasistolă frecventă (aproximativ 5 bătăi pe minut), primul sunet dezactivat și al treilea sunet la vârful inimii. Testul de sânge a detectat leucocitoză moderată, deplasarea celulelor înjunghiate cu 9%, VSH accelerat în 20 mm/h, fibrinogen în 5,5, imunoglobulina M în 4,5 g/l, imunoglobulina G în 24,2 g/l. Reacția la migrarea inhibată a limfocitelor a făcut 174% (cu norma fiind de 90%). ECG a înregistrat unele episoade de migrare a stimulatorului cardiac și extrasistole ventriculare frecvente. Imaginile cu raze X toracice au detectat un model pulmonar mai puternic din cauza componentei vasculare. Umbra inimii nu a fost mărită. Ecocardiografia nu a detectat nicio modificare a cavităților inimii și a sistemului valvular sau nicio tulburare a funcțiilor sistolice sau diastolice ale ventriculului stâng.
Pe baza investigatiilor clinice si instrumentale pacientul a fost diagnosticat cu o infectie-miocardita alergica de gravitate medie. Investigația NLS a evidențiat similitudine spectrală cu procesul etalon standard „Miocardita infecțio-alergică” (D=202) a permis obiectivarea diagnosticului clinic și determinarea localizării și răspândirii procesului inflamator. Pacientului i s-a prescris un tratament antiviral, antiinflamator și metabolic. Șase săptămâni mai târziu, starea generală a pacientului s-a îmbunătățit: dureri de inimă, bătăi neregulate ale inimii, dificultăți de respirație și slăbiciune nu o mai tulburau și picioarele nu mai erau păstoase. Modificările de laborator și ECG au devenit mai mici, deși nu au dispărut complet. Zece săptămâni mai târziu a fost efectuată o examinare NLS de verificare a inimii. Fotografiile de verificare au afișat unele zone cu o cromogenă mai mare a semnalului NLS (4-5 puncte). Zonele cromogenice crescute au corespuns complet cu zonele de fixare ale autoleucocitelor marcate din miocard.
O particularitate a acestui exemplu clinic este că, în acest caz particular, diagnosticul de miocardită a fost confirmat prin mai multe metode neinvazive; a fost determinată răspândirea procesului și a fost stabilit controlul fizic asupra stării miocardului în cursul tratamentului.
 |
Vladimir Nesterov
Membru titular al Academiei de Științe Medicale și Tehnice, Academician,
Președinte al Academiei Internaționale de Sisteme de Diagnostic Neliniar